Grădina de cuvinte

2009-08-02T10:59:00.000-07:00

Undeva, la tine-n minte,
E grădina de cuvinte,
Ce-nfloreşte toată, toată,
Dacă-i bine colorată.

Un pic ochii i-ai deschis
Şi-ai crezut că eşti în vis,
Dar erai în altă parte:
În grădina dintr-o carte.

Nu ştii bine s-o citeşti,
Însă poţi s-o îngrijeşti,
C-un creion să dai culoare
Răsăritului de soare.

Cu un alt creion, sfială
Poţi să pui într-o petală,
Chiar când floarea lasă-n jos
Chipul ei curat, frumos.

Pentru că-i grădina ta,
Poţi s-o-ntrebi ce-ar îmbrăca
Din mulţimea gri de straie,
Câte are pentru ploaie.

Pentru toamnă nu îţi bate
Căpuşorul că-s bălţate;
Frunzele-ţi vor mulţumi
Chiar pălite într-o zi.

Atunci când o să se cearnă
Fulgi de nea, cine s-aştearnă
Un covor în cărticică,
De nu tu, cu mâna-ţi mică?

Primăvara vine-n grabă
Să te pună iar la treabă,
Dar îţi dă şi-un ghiocel,
Să-l ai veşnic de model.

Doar tu poţi să colorezi,
În grădina-ţi, tot ce crezi
Că va face, la sfârşit,
Să fii cel mai mulţumit.

Chiar aşa

2009-08-02T06:12:00.001-07:00

Veseli, între-atâtea ploi,
Pe hârjoănă-n corcoduş,
S-au pus nişte piţigoi,
Albăstrui, foarte ghiduşi.

De-unde ştiu că-s piţigoi?
Am luat pe loc atlasul,
Un album, ceva cărţi noi
Şi-am băgat în ele nasul.

Şi l-am scos deştept de tot,
Apoi iarăşi la fereastră
L-am dus, fi’ndcă-aşa socot,
N-are rost să se sfiască.

Azi îţi vede-un piţigoi
De la mare depărtare...
Cum se-apropie şi-apoi
De pe-un ram pe altul sare.

Dar nu vine singurel,
Trei pe-o creangă zburdă iar.
Vezi, nu-i pasă doar de el,
Piţigoiului sprinţar.

De-aia nu m-am supărat
C-am tot stat... şi i-am privit
Până când s-a terminat
Jocul lor... şi mi-au fugit.

Noapte bună

2009-08-01T13:33:00.001-07:00

- Noapte bună, pomişor,
Spuse ea cu glas subţire.
Şi el, frunzei:
- Somn uşor!
Înainte de trezire...

Apoi
- Bună dimineaţa!
- Zorii... cum mi te găsesc?
Netedă ei îi e faţa,
Iar lui ochii-i strălucesc.

Plin de rouă,-i mai atent
Să o scuture pe ea,
Cu un gest atât de lent
Că în veci
Nu-l va uita...

- Mulţumesc, un foşnet lin
Se aude dintr-o clipă -
Ce trecu-ntr-un ceas senin
Ca bătaia de aripă.

- Cu plăcere, frunză mică!

- Cred că şi cu bucurie...

- Poate, dacă nu ţi-e frică...

- Frică? De ce să îmi fie?

- Să nu mori, că bucuria
Nu-i uşoară...

- Nu-i? Ba, da...
Zise frunza înainte
Să o smulgă cineva.

Pământ magic

2009-08-01T11:55:00.000-07:00

(inspirată de povestea cu acelaşi nume, scrisă de Doru Emanuel Iconar)

Tare aş mânca o pâine,
Da',-nainte s-o mănânc,
Ascultaţi, copii, povestea
Ce mi-o zise, azi, un ţânc.

Cică-ntr-un oraş, oricare,
Într-o-mpărăţie mare,
Dintr-o mână de făină,
Făcea pâinea cea mai fină
Un brutar.
De nu vi-i clar,
Întrebaţi-l pe morar.

Ce zic, pâine,
Prăjitură,
C-aşa se topea în gură,
Şi pe cât de arătoasă,
Mmm,
Pe-atâta de gustoasă.

Oamenii, în şir, veneau
Să ia pâine şi plecau
Numai ca să se întoarcă.

Pâinea asta era parcă
Mai dulce şi mai pufoasă
Decât tot ce-a stat pe masă
De la zeu,
La împărat.

Acum ştiţi de ce la curte,
Să mă ierte Dumnezeu,
Cu brutaru-am fost chemat,
Mâncător de pâini,
Şi eu.

Alb în cap, făr-altă vină,
Eu doar aduceam făină
De la moară...
La brutar.

Împăratul zise, dar:
- Pâinea voastră e altfel!

- Da, Mărite, puţintel!

- Priceput acest brutar...

- Da, Mărite, are har...

- Ia să-mi facă pâini, vreo două,
Din făina asta nouă
Şi din ceea ce aveţi
Colo-n sac. Dacă puteţi
Să mă mai uimţi o dat’,
Vă dau slujbă
La palat.

Pe un talger mic, de lemn,
Coca noastră sporea demn,
Iar când îi veni sorocul,
O luă-n primire focul.

Pe un talger aurit,
Coca scumpă, la dospit.

După-atâta frământare,
Iată şi clipa cea mare:

- Ştiu, e vorba de făină!

- Nu, Mărite,-oricât de fină,
Nu-i făina...

E pământul,
Ce dă grâu şi azi şi mâine...

Apoi moara ce-l preface...

Şi, în fine, lucru rar,
Sufletul unui brutar
Pus şi el, smerit, în pâine.

Micul pictor

2009-08-01T11:48:00.000-07:00

(inspirată de “Creioanele colorate năzdrăvane” de Doru Emanuel Iconar)

Un mic băieţel, Mihai,
Se plângea întruna,
"Vai,
Ce ascuţitoare grasă,
Din creion nimic nu-mi lasă !
A mâncat ce a mâncat
Şi-ncă nu s-a săturat…
Cât de tristă o să fie cartea mea
De colorat!"

Într-o zi, o zi mai mare,
Adică-o aniversare,
Fiindcă-atâta şi-a dorit,
Ghici, Mihai ce a primit:
O mulţime de creioane
Ascuţite, subţirele,
Care, însă, aveau toane
Şi făceau…
Ce voiau ele.

Mihăiţă când dormea,
Un creion se ridica
În picioare şi
Pleca.
Fiind, aţi aflat, vrăjit,
Nici măcar nu şi-a tocit
Vârful de la pantofior.
După el, un alt creion,
În cutie dădea zor.

Aveau, iată, un plan mare:
În comun şi fiecare,
Lumii au decis să-i dea
Cu totul
Altă culoare...

N-ar fi fost un lucru rău,
Gust de-ar fi avut, dar, zău,
Case...negre? Cer...maro?
Ciocolata...violet?
Bruna cioară...aurie?
Lapte...verde?
Ce prostie!

Cam aşa şi-a zis Mihai,
Şi ceru, gândind, pe dată,
De la bunul Dumnezeu,
O gumiţă.
Fermecată.

Cu gumiţa, el a şters
Cam tot, pe oriunde-a mers,
Picând lat de oboseală.

Însă doar aşa, copii,
Frumuseţea lumii sale
Ieşi iarăşi la iveală.

Dacă vrei

2009-08-01T00:04:00.001-07:00

Dacă vrei lumea curată,
Fii curat şi-o vei avea,
Dac-o vrei adevărată,
Nu dormi pentru-a visa.

Dacă singur vrei o carte
Să citeşti, învaţă-a scrie -
Poţi ajunge chiar departe
C-un pas mic pe o hârtie.

Dacă vrei să zbori cu gândul,
Taie aripile grele
Şi cuminte-aşteaptă-ţi rândul,
Căci e ordine în stele...

Şi nu-i bine să dai zor
Înainte de-a afla
Că-o planetă-a tuturor
Este chiar inima ta.

Inimi de copii

2009-07-31T23:18:00.000-07:00

Uneori, în clipe grele,
Când să numeri nu mai ştii,
Află că pe cer sunt stele
Câte inimi de copii.

Multe nici nu plâng vreodată,
Ci aşteaptă în tăcere
Un copil ce-o să le poată
Dărui o mângâiere…

Fii tu primul care vrea
Să uite de plâns, ori vină,
Unui suflet de pe-o stea
Să-i dea zâmbet şi lumină.

Cearta

2009-07-31T11:11:00.000-07:00

- Nu ştiu, nu ştiu ce să zic,
Spuse raţa cu batic,
Dar e grav şi eu nu tac
Mult la foame,
Mac, mac, mac...

- Da, problema-i delicată,
Zise gâsca supărată,
Speram s-o rezolvi mata,
Că-s slăbită,
Ga, ga, ga...

- Zi că nu te-ncurci şi gata,
Făcu iute pe-mbufnata
O găină lângă-un sac
Fără boabe,
Cotcodac...

- Ia, nu mai cotcodăci,
Că mă-nfurii într-o zi,
Ţipă curca (ieri mai grasă),
Aşteptând ceva...
La masă.

Şi ce ceartă se porni,
Pe nimic, bată-le vina,
C-apucară a trezi,
Din somn, toate,
Gospodina.

Ghiocelul

2009-07-31T05:26:00.000-07:00

Prima floare răsărită
pe un petic de pământ,
mic şi-obraznic, ghiocelul
sta mereu
cu nasu-n vânt.

Singurel cât ţine ziua,
tot îl mai treceau fiori
c-ar putea să dea cu ochii,
cum, necum,
de alte flori.

Nu avea, ca să se ştie,
nevoie de companie!

Mai degrabă-n cap să-i cadă,
reci ca el, flori de zăpadă!

Vreţi să ştiţi ce s-a-ntâmplat?
Ghiocelul fu-ngropat,
după doar o zi de viaţă,
într-un mic sicriu
de gheaţă.

Mai târziu, e-adevărat,
soarele l-a înviat,
dar, de-atunci, parcă de frică,
ochii nici nu-i
mai ridică...

Unii spun că, într-o zi,
c-o brânduşă se-nsoţi

şi că, lucru curios,
deveni foarte
sfios...

Primăvara

2009-07-31T05:25:00.000-07:00

Primăvara se cocoaţă
în copaci,
vrând să-i dezmierde,
cu fir subţirel de aţă,
de crenguţe le agaţă
mugurei
brodaţi cu verde

Din hârtie creponată,
şi-a croit
prima rochiţă,
să îi vină ca turnată,
pe deasupra şi-asortată
cu-nflorata
coroniţă

Primăvara intră-n casă,
unde razele
de soare
stau de vorbă la o masă
cu-o fetiţă caraghioasă,
care vrea

să crească mare

Dovleacul

2009-07-31T05:24:00.001-07:00

Doi copii, lângă cuptor,
Vai şi-amar de nasul lor,
Se tot dau de-a berbeleacul;
Mai cuminte e
dovleacul.

Peticele din genunchi
Sunt croite de un unchi -
Nici să nu îi mai treci pragul,
Ţin mai mult decât
nădragul.

Şi mătuşa..., te omoară,
Din zori coace, până-n seară,
La covrigi şi cozonac...
Ce zici, babo, de-un
dovleac?

Io? Dar ăştia zvăpăiaţi,
Ce-au pe limbă că sunt fraţi?...
Limba de nu şi-or pârli-o,
Să nu-i zici babii
adio.

Veselie mare-n casă,
Iaca şi coaja pe masă,
Miezul dulce, auriu,
Când s-o fi topit,
nu ştiu.

La cules nămeţi

2009-07-31T05:23:00.000-07:00

Un prieten mi-am făcut,
e un om şi-i...de zăpadă.
Dacă e aşa tăcut,
e că-i frig mereu
pe stradă.

I-am adus azi un fular,
la gât i l-am pus frumos.
Un cuvânt n-a scos măcar,
însă m-a privit
duios.

Are ochii din oglindă,
două cioburi am găsit;
vreau ca lumea s-o cuprindă
când stă singur,
neclintit.

Eu, când mai vorbesc cu el,
ca să nu se plictisească,
mă aşez pe-un scăunel
şi-s atent:
o să zâmbească?

Da'-i aşa de serios...
Ochii i se aburesc,
numai când îi zic, sfios,
la ureche,
că-l iubesc.

Câteodată se înclină,
în braţe parcă m-ar lua,
dar nu poate să mă ţină.
Dacă s-ar mai
îngrăşa...

De aceea-s hotărât:
o să chem câţiva băieţi
şi pornim numaidecât,
în deal, la cules

nămeţi...

Moş Crăciunule

2009-07-31T05:22:00.001-07:00

Moş Crăciunule,

să ştii,
eu nu pot să fiu cuminte,
dar şi mama, când îţi spune
că am fost,
eu cred că minte

şi mă simt cam vinovat,
moşule,
aşa că-ţi zic,
dacă vii cu sacul plin,
ei să nu-i aduci nimic

despre tata, ce să-ţi spun,
e zgârcit la jucării,
de aceea-s bucuros
când te sfătuiesc
să vii

o să le arăţi tu mâine
cine merită
de toate
şi, în plus, încă ceva

semnez,
cu sinceritate,

...............

Mos Craciun cu plete dalbe

Copăcelul

2009-07-31T05:20:00.000-07:00

Dacă-o să te uiţi mai bine,
O să vezi: doar pentru tine
Înfloreşte-un copăcel.

O fi ăsta? O fi altul?
Nu-i uşor să dai de el.

Unu’-ţi iese înainte
Când alergi spre şcoală,-n zori...

Altu-ţi bate la fereastră,
Chiar când eşti cu capu-n nori…

Dintre ei, alege bine,
Unul singur, pentru tine,
Primăvara, înfloreşte.

Uită-te în jur şi află
Care ţi se potriveşte:

Copăcelul cel subţire
Şi înalt care atinge
Cerul, scuturându-l bine,
Ca să vadă el
Cum ninge?

Copăcelul lăbărţat,
Care s-a intersectat
Cu el însuşi,
Ce noroc,
După colţul unui bloc?

Copăcelul cu burtică,
Care nu se mai ridică
Greoi tare,
În picioare?
Traversat de o furnică
Slabă moartă?

Ori cel care,
Mai încolo se apleacă
Peste-oglinda unei ape
Şi în scoarţă nu-şi încape,
De frumos ce s-a găsit?

Copăcelul scorojit,
Care s-a tot chinuit
Să scornească-o floricică,
Dar, în loc să fie mândru,
Altor pomi
Le poartă pică?

Copăcelul ce, c-un ram,
Gata, a ajuns la geam
Şi mai sus,
Luând doi aştri,
Să-i strecoare
Pe sub gene
Fetelor cu ochi albaştri?

Copăcelul-nfricoşat,
Bătând la părinţi în uşi,
Care nu s-a mai culcat
Fără păsări, licurici,
Gâze sau omizi
De pluş?

Copăcelul care joacă
Un rol, într-o curte mică,
Sub aplauze în ropot,
Cucerind o floricică
Roz din cap până-n picioare?

Ori copacu-acela, oare,
Aşteptând, înfrigurat,
Un copil?

Ce bine-mi pare
Că-n sfârşit
L-ai observat!

Ce ti-ar spune un copac

Soare mic şi peltic

2009-07-31T05:19:00.001-07:00

Jos din pat
Iute s-a dat
În odaie mi-a intrat

Soare mic şi peltic
Cu scufie de pitic
Cu sprâncene subţirele
Şi cu pletele inele

Cu picioarele-n papuci
Şi mânuţele-n clăbuci

S-a spălat
E curat
Tot cerul mi-a luminat

Fata moşului

2009-07-31T05:17:00.000-07:00

Aţi văzut-o, n-aţi văzut-o,
Eu atât vă spun, există.
De nu râde toată vremea,
E fetiţa
Cea mai tristă.

Mai ales când se întâmplă
Să înşire jucării,
Trebuind să le adune -
Iarăşi? -
La sfârşit de zi.

Ea e Albă ca Zăpada
Ce cheamă pitici la masă.
Alteori Cenuşăreasa,
C-un papuc
Sosind acasă.

E şi-Alice şi Frumuşica,
Dulce-i, precum
Degeţica.

Doar atât, vedeţi, nu e
Fata moşului...

De ce?

Un arici cu ghimpii mici

2009-07-31T05:14:00.001-07:00

Hai cu mine, hai cu mine,
zise către-un mărăcine
un arici
cu ghimpii mici

Hai cu mine-n lumea largă,
că tot tremuri
ca o vargă,
chiar nu ai, la o adică,
de ce să îţi fie
frică

Eu, viteaz,
cu tine, mare
şi cu spinii-ţi din dotare,
jur că nimeni n-o s-atace
ghemul meu frumos
de ace...

O fetiţă

2009-07-31T05:12:00.000-07:00

Lumea toată,
dintr-o dată,
nu-i încape-n ochişori -
rând pe rând, i se arată
vechi minuni
în noi culori

Tot ce vrei
şi ce nu vrei
strânge-n căpuşorul ei -
şi sortează şi preface
şi aruncă
ce nu-i place

Până când,
foarte curând,
va-mpărţi din bucurii

din tristeţi

şi din mirări

cu toţi ceilalţi
copii

Furnicuţe

2009-07-31T05:10:00.000-07:00

Uite,-mi zise o fetiţă
frumuşică foc,
aici,
am făcut eu o piscină
pentru câteva
furnici.

Tare mult cred că le place,
am adus şi o
saltea,
e cam moale, că-i din
pâine,
dar, să ştii, se bat pe ea!

Le-am făcut şi
trambulină,
c-am furat, sst, o măslină,
hai, furnico, în picioare,
urcă-te
pe scobitoare!

Vezi, aici e numai
apă,
furnicuţele să-ncapă,
că sunt multe şi-or să vină
şi mai multe
la piscină.

Dar nu înţeleg de ce,
după ce le stropesc
bine,
ca să le învăţ cu apa,

toate fug aşa de mine...

La treabă

2009-07-31T05:07:00.000-07:00

Pe o pernă cu verdeaţă,
De lumină tulburată,
Cască leneş o brânduşă
În corola-i parfumată.

Împrejuru-i, ghiocei,
Toţi cu capul în pământ,
Scutură din clopoţei,
Uşurel mustraţi de vânt.

Treabă multă-i în natură,
Nu se stă, nu se visează;
Când deschid copiii ochii,
Primăvara-i de mult trează.

Altfel, ar rămâne visul
Nopţilor de iarnă, sure,
Şi-al copacilor plângând,
Fără haine, în pădure.

Deşteptarea

2009-07-31T05:05:00.000-07:00

Bună dimineaţa, gâză,
Din somn iarăşi m-ai trezit,
O s-apuc vreodată oare
Să-mi duc visul
La sfârşit?

Aşa zise-n zori de zi
Soarele către-o fetiţă,
Care, doar cât ai clipi,
Şi-a pus aripi la rochiţă
Şi-a zburat.

Cine-i în pat?

Un pitic ce-a aşteptat
O lună lângă fereastră,
Şi lui aripi să îi crească,

Dar fu ceru-ntunecat...

Copii cuminţi

2009-07-31T05:02:00.000-07:00

-A sosit !

-Cine-a sosit?
Noi pe nimeni n-am poftit !

-Toamna, iat-o !
E aici !

-N-o vedem !
Nu ştim ce zici !

-Bine,-atunci cine-a lăsat
coji de nuci în vârf
de pat ?

Sau, în prag,
plini de noroi,
pantofiorii cei mai noi ?

Iar umbrela de ce-n soare
de trei zile şi-o culoare
stă,
să-mi spuneţi,
vreau să ştiu !

-Fi’ndcă s-a făcut târziu !

-Şi suntem copii cuminţi !

-Şi-am dus singuri înapoi
vara,-acasă,
la părinţi !

Vara

2009-07-31T01:39:00.000-07:00

Dimineaţa, vrăbiuţa
A sărit din cuibul ei,
Să astâmpere fuguţa
Pliscul celor mititei.

Rândunica desenează
Zboruri în zig-zag, zglobii,
Frunza rochii noi probează,
De la verzi, la fistichii.

Vântul face exerciţii
De suflat în tot ce are
O perfectă rezonanţă -
Deocamdată trecătoare.

Picături din ploi de vară
Cad pe vârful unui nas,
Fericite-ntâia oară
C-au întors din drum un pas.

Mici insecte călătoare,
Trăind de pe azi pe mâine,
Şi-au găsit un loc sub soare
Chiar sub zgarda unui câine.

Altele se duelează,
În văzduh, cu săbii mici,
Şi-n final aterizează
Pe o limbă de arici.

Dar e bine, încă-i vară,
Mai frumos de-atât ce este?

Poate-o toamnă,-o primăvară,
Sau o iarnă... de poveste.

Poezia

2009-07-30T02:51:00.001-07:00

De la-ntâiul fir de iarbă,
La topitul fulg de nea,
Viaţa e chiar Poezia
Ce-o reciţi, fetiţa mea.

N-o-nvăţa pe dinafară,
Nu da zor, nu te sili,
Ce prea greu azi o să-ţi pară
Va fi simplu într-o zi.

Tu deschide ochişorii,
Larg priveşte-n jurul tău
Şi alungă, precum norii,
Doar părerile de rău.

De te fac să nu ţii minte
Rândul vesel, dă deoparte
Bosumflatele cuvinte
Ce n-au loc la tine-n carte.

Iar în locul lor aşterne
Ce vrei tu, cum simţi, cum ştii,
Şi-o să vezi, cândva vei cerne,
Pe-albul foii, poezii...

Păpuşa

2009-07-29T08:39:00.000-07:00

După uşă, o păpuşă...

O arunci, fiindcă n-are
Părul creţ, cum ai vrea tu,
Sau rochiţă sclipitoare.

Şi nici în urechi cercei.
Poate-i ţine în poşetă -
Scotoceşti, dar ce să iei:
O agrafă? O suzetă?

De te uiţi la ea mai bine,
Nu-i făcută pentru tine.
E bondoacă, mută, rea..
Chiar e păpuşica ta…?

După uşă, o păpuşă...

Mama ta ţi-a dat-o-n dar,
S-o înveţi prietenia,
Însă tu nu ai habar.

Dacă n-ai găsit-o-n tine
Pe fetiţa care ştie
Să iubească, să aline,
Să aducă bucurie,

Ea, păpuşa, cum să facă,
Ce minune, ca să-ţi placă?

Păpădia

2009-07-28T06:22:00.000-07:00

- Uite-aşa îmi place mie,
Să trăiesc în libertate,
Spuse-un fir de păpădie
Unei flori îmbujorate.

De am chef, mă rad în cap,
Îmi pun galbenul meu fes
Şi încet m-apuc să sap
Buruienii loc ales.

De n-am chef, n-am chef şi gata,
Cât colo mi-arunc scufia,
Las deoparte şi lopata
Şi îmi perii pălăria.

Zbor ca fulgul, la plimbare -
Dacă mă invită vântul,
Într-o clipă de mirare,
Ţi-ocolesc întreg Pământul.

Dar acum... sunt vlăguită,
Zise palidă ca Luna,
Şi căzu-n iarba cosită,
Adormind...pe totdeauna.

Greieruşul

2009-07-28T00:48:00.000-07:00

Chiar în luna lui Cuptor,
Când te coci cu-adevărat,
Greieruşul, plin de zor,
Schimbă stilul de cântat.

Lăsă scripca-n praf, pe cale,
Ca să urce la fereastră
Şi, din corzile vocale,
Mai cu foc, să se rostească:

- Ori sunt greier, ori nu-s greier…
Cred furnicile ce vor,
Dar, să secer şi să treier,
Eu sunt primul, boaba lor.

Nu-s aşa cum o spun ele,
Că ogorul mi-e străin,
Când şi-n miez de cântecele
E-o sămânţă de divin.

C-o fi numai un grăunte,
E de-ajuns, nici eu nu-s mare.

Şi de ce să se încrunte
Că păzesc, cântând, hambare?